Arhivă de ştiri
Start
Contactare
Despre noi
Statutul LARG
Biografii
Despre membrii ligii
Galerie foto
Realizări
Arhivă de ştiri
Impressum
Publicitate Web

Ambasada Română

Consulatul român München


   WESTFALIA   

Asociaţia germano-română WESTFALIA e.V. Minden


Actualizat la:
7 August 2011

eXTReMe Tracker

Activităţi | Ştiri de la asociaţii | Conferinţe | Cereri de reclamă Cereri de aderare | Contactaţi Liga

VASILE ILIESCU a plecat dintre noi

 

Doctorul Vasile Iliescu, membru al cenaclului "Apozitia" s-a stins de curand din viata. D-l Gelu Ionescu evoca personalitatea acestui om de exceptie.

Cînd, acum 20 de ani, l-am vazut pentru prima oara pe Doctorul Vasile Iliescu, în cabinetul sau din Frauenstrasse, am fost izbit de infatisarea sa: tenul masliniu, parul grizonant, tunica sa alba, silueta tînara, privirea grea si patrunzatoare. Grea pentruca era a unui om care gîndeste, patrunzatoare pentru ca avea curiozitatea de a masura repede pe cel care-i statea în fata. Avea o înfatisare de întelept indian, care si-a pastrat-o pîna la urma; abia accentul puternic muntenesc din vorbirea sa usor taraganata, m-a adus la realitatea lui româneasca. În scurt timp, atunci, am stabilit ca fusese coleg de facultate si de ortopedie cu un var primar al meu, dar mai ales ne-am gasit apoi repede cînd a venit vorba despre... carti.

I-am fost pacient pîna la sfîrsit - pentruca Vasile Iliescu nu era numai un medic pentru oase si încheieturi ci unul din acei medici interesati de dezvoltarea stiintei sale în toate directiile, în toate specialitatile - era un medic pentru bolnavi nu unul numai pentru boli, asa cum se întîmpla astazi, din nefericire, de cele mai multe ori. Legîndu-ne cartile, a venit amicitia - si fie cînd ne vedeam, destul de rar, fie cînd vorbeam la telefon, el se interesa mai întîi de sanatatea mea. Asa a fost pîna la urma - cu cîteva zile înainte de internare, mi-a vorbit despre internarea mea, despre operatia ce aveam s-o fac, aceeasi cu a lui, m-a sfatuit. Un fel de prietenie protectoare din partea lui a însotit relatiile noastre; de mai multe ori mi-a propus sa ne tutuim - dar eu n-am reusit niciodata sa-i spun altfel decît "Domnule Doctor".

Ceea ce m-a uimit întotdeauna la el a fost marea sa curiozitate intelectuala, risipita pe tot felul de domenii - dar nu atît de risipita pentru ca s-a constituit si într-o serie de carti pe care Vasile Iliescu le-a scris repede dupa ce si-a parasit cabinetul. L-a ispitit si literatura, dar mai ales eruditia - era în spiritul sau ceva din pofta de cunoastere si de descoperire a adevarului care caracteriza pe acei savanti doctori serafici care populau marile universitati ale continentului nostru la sfîrsitul Evului Mediu si începutul Renasterii. Cei ce erau ispititi si ispiteau deopotriva filosofia si medicina, retorica si poezia, antropologia si stiintele politice - cu alte cuvinte, stiintele spiritului si ale materiei, ale persoanei umane si ale societatii. Cei de la care au pus temelia lumii noastre moderne. Asa ca, gîndesc acum, poate ca inconstientul meu cultural sa-mi fi dictat a-i spune, mereu si numai, "Domnule Doctor".

Stim cu totii, s-a luptat ani de zile cu boli grave - cu o îndîrjire si un curaj care i se citea pe fizionomia sa, acum din ce în ce mai palida si mai marcata de suferinti. Admiram acest efort, efort ce s-a concretizat într-o serie de carti interesante, erudite - si nu e deloc întîmplator ca ultima dintre ele, care tocmai se pregatea sa ne-o prezinte la întîlnirile noastre de la Apozitia, se intituleaza "Bazele filosofice ale medicinii". Era, cu adevarat, îndreptatit sa o scrie prin toate cele prin care trecuse, prin stiinte, carti si experiente.

A fost un om drept, autoritar, care a iubit si îngrijit oamenii, care avea o franchete în vorba si în privire de neuitat. Avea si acea mare calitate care lipseste cel mai adesea românilor - aceea de a vorbi numai despre ceea ce stie si de a respecta stiinta altora, cum si-o cultiva pe a sa. În acest spirit a pastorit si modestul nostru cenaclu Apozitia, timp de cîtiva ani.

Iata, sînt acum ultimile clipe în care ne mai e în preajma trupul sau rapus de boala - poate, cine stie? si spiritul sau. Cu Vasile Iliescu a plecat din mica noastra comunitate româneasca de la Munchen unul din cei ce îi faceau cinste, unul din cei ce meritau cinstea noastra. Într-o dimineata senina si geraoasa de ianuarie, a plecat pe drumul ce duce în marele mister. Drum bun, Domnule Doctor, locul tau printre noi ramîne liber ca sa ne amintim de tine, alaturi de cei dragi dumitale ce te vor pomeni dupa datini....Drum bun, Domnule Doctor, printre caile albastre din înalturi...

Comentariile cititorilor
Aici puteţi adăuga comentariile Dvs.:     * câmpuri obligatorii
* Numele, Prenumele :   
Email : 
* Oraşul, Ţara :   
* Comentariul Dvs. : 
  

     Administrator | Webmaster | Contact | Impressum | Login      Copyright © LARG 2003 - 2017