Arhivă de ştiri
Start
Contactare
Despre noi
Statutul LARG
Biografii
Despre membrii ligii
Galerie foto
Realizări
Arhivă de ştiri
Impressum
Publicitate Web

Ambasada Română

Consulatul român München


   WESTFALIA   

Asociaţia germano-română WESTFALIA e.V. Minden


Actualizat la:
7 August 2011

eXTReMe Tracker

Activităţi | Ştiri de la asociaţii | Conferinţe | Cereri de reclamă Cereri de aderare | Contactaţi Liga

Moştenirea generaţiilor - Biblioteca de la Freiburg
transmite Ing. Daiana Matieş

Moștenirea generațiilor

 

 Există momente când anumite lucruri sunt posibile sau nu.

 Există momente când anumite lucruri se fac posibile de la sine, printr-un context de împrejurări.

 Așa se poate intitula și vizită mea într-o superbă zi de 1 octombrie a anului 2011, la Freiburg.

 Încărcată de curiozitatea alimentată în decursul anilor de persoane direct implicate și având în plus datoria morală ca responsabil cultural al Ligii Asociațiilor Româno-Germane din Germania, mi-am făcut timp și, lăsând celelalte preocupări, am pornit cu sufletul deschis dornică de o noua experiență, spre Biblioteca Română din Freiburg, institut ce stăbate curajos timpul și timpurile încă din 1949.

 Ajunsă cu întârziere datorită legăturilor căilor ferate și al placatului cu numele străzii bine acoperit de creanga unui copac care m-a făcut să mă învârt o vreme în loc, m-am bucurat totuși să apar în pauza dintre două discursuri, astfel că măcar nu am deranjat.

 Primii pași m-au condus pe treptele unei scări de lemn cu patina timpului înnobilată de artizanat și costume populare cu specific românesc ce întâmpină pe toți cei care trec acest prag.

 Voci se auzeau la etaj așa că am pornit spre ele salutând persoanele care mă priveau oarecum curios, ca necunoscută.

 Mi-am găsit un loc liber și în minutele rămase am făcut un scurt tur al încăperilor, având curiozitatea copilului într-o casă cu povești.

 Căci asta este Biblioteca Română de la Freiburg: o casă cu povești. Povești ce iau felurite forme: de la tablouri, mobilier, cărți, albume, manuscrise la costume populare, obiecte de sculptură, ceramică, fiecare colț având ceva de împărtășit.

 Nu este ușor să vrei în câteva minute să cunoști totul, să afli despre fiecare ce rol își are aici, indiferent dacă este de-al casei sau în vizită.

  Prima persoană care mi-a vorbit a fost o doamnă care stătea pe un scaun aproape de ușa încăperii, sprijinind elegant un baston în mână și cu o privire prietenoasă.

 "Sunt doamna Rodica Moschinschki, secretara bibliotecii, sunteți nouă la noi??" "Da, i-am răspuns după ce m-am prezentat, nici că se putea mai bine, cu siguranță d-voastră sunteți persoana cea mai nimerită care mă poate ajuta să intru mai rapid în atmosferă."

 Și așa a și fost .

 După numai două ore mă simțeam de parcă aș fi venit a zecea oară în acel loc, bucurându-mă nu de noi cunoștințe ci de revedere.

 S-au rostit în acea zi multe cuvântări, fiecare de un interes deosebit chiar și atunci când au existat discuții/comentarii în contraditoriu. Oare altfel cum ar exista progresul, cum s-ar mai putea diferenția  Yin de Yang....

 Mă uitam la vitrinele încărcate de valori, ascultam despre Eliade, Cioran, Eminescu, Herodot și alți oameni de cultură ce și-au lăsat amprenta în istorie. Fascinante povești adevărate; iar rostite de oameni cu părul alb, acestea capătă o tonalitate aparte, fără a spune însă că cei tineri (sau mai puțin tineri) au fost mai puțin interesanți.

 Și iar mă uitam la costumele populare încărcate de ani, privirile alunecându-mi însă și alături, pe zugrăveala pătată a pereților,... pe tocurile ferestrelor cu vopseaua înflorită...

 Da, biblioteca are nevoie de ajutor. Plânge pe pereți și pe ferestrele prin care timp de peste 60 de ani s-au privit copacii din fața casei schimbându-și  hainele.

 Din păcate bani nu sunt și nici nu vor fi prea curând sau nu suficienți. Nevoi sunt multe și priorități și mai multe.

Faptul că România a trimis de la București un cadru specializat (pe postul de bibliotecar finanțat de București) deși salutar nu este/a fost suficient. După 4 luni de zile persoana în cauză și-a dat demisia. Nu comentez, cu siguranță au existat motive de nemulțumire de ambele părți.

 Cert este însă faptul că au rămas mai departe aceeași (mai puțin unul care i-a părăsit în eternitate), aceștia fiind: directorul Ion Iancu Bidian, secretara Rodica Moschinschki și fratele directorului, Augustin Alexandru Bidian care le este alături. Vicepreședintele Dan Ottiger-Dumitrescu, sufletist așa cum l-am cunoscut,  trăiește însă în Elveția.

 Personalul, la o vârstă respectabilă, din vechea gardă, aceea cu educația și cultura făcută în vremuri din păcate apuse când exista un adevărat respect pentru valori, ține încă sus stindardul calității.

 Ținerii, sunt tineri. Ambițioși, puși pe fapte mari, energici, într-un secol al vitezei și al mediilor în care nimic nu se mai potrivește cu atmosfera calmă din institut, perfecționistă, cu siguranță având un dram de conservatorism.

 Oricâți s-ar implica și din orice domeniu, este greu de crezut că vor ajunge așa ușor la un numitor comun al mentalităților și trăirilor.

 Prea multe soluții nu sunt.

 Personal nu văd pe cineva tânăr care să  întruneasca sută la sută toate calitățile și condițiile așteptate deși nu este imposibil, avem mulți oameni tineri de valoare. Și nu cred că este „calitatea” cea pusă in discuție.

 Atâta numai că timpul trece și rănile se adâncesc. Iar cei care vor continua munca de voluntariat și suflet a unor oameni care timp de decenii au dat tot ce-au avut mai bun, trebuie să înțeleagă că multe lucruri bune se pot clădi pe baze vechi fără a le distruge pe acestea din urmă. Trebuie căutată armonia și preluat ceea ce este valoros.

 Este o idee preconcepută a multora (nu generalizez) din multe domenii și   dintotdeauna, că a dori să începi ceva nou trebuie distrus vechiul. Nu, în nici un caz.

 Priviți arhitectura ultimilor ani. Priviți cum o clădire veche este renovată fiind armonizată cu structuri noi. Vechiul și noul, împletindu-se perfect. Acesta este (așa cum îl văd eu) viitorul Bibliotecii Române din Freiburg.

 Pentru aceasta însă este nevoie ca și existentul să accepte noul. Poate nu întotdeauna va fi pe gustul tuturor. Uneori noul poate tăia la sânge dar să ne uităm atent la consecințe. Poate că aceste modificări sunt vitale pentru existența viitoare.

 Continuitatea nu poate exista însă decât prin acceptanță.

 Generațiile nu vor putea fi niciodată identice, este necesar cu răbdare, diplomație, înțelegere ca ele să se accepte și respecte reciproc.

 Și..."cine nu are bătrâni să-și cumpere". Ei sunt atât de bogați spiritual și de la ei avem atât de mult de învățat. Chiar și din greșelile lor.

 În plus, comunitatea românilor din Freiburg nu este de neglijat. 

 Greu de crezut că nu s-ar găsi oameni îndemânatici și harnici care să nu poată face rost, pentru început,  unul de o cutie cu vopsea, altul de o pensulă iar a treia persoană să le facă un ceai și să le povestească de anii în care cărămizile se puneau una peste alta având ca liant idei, voință, idealuri, dorința de a contribui la dăinuire, respect pentru valori și pentru această hrană a spiritului și sufletului care este cultura, iubire, pasiune și multă, multă muncă, uneoari nerăsplătită la justa ei valoare.

Întrebarea este dacă cei care vin cu cutia de vopsea vor avea acceptul de a face ceva. Cu puțină organizare cu siguranța că DA. Un plan este întotdeauna necesar pentru un bun rezultat.

 

 S-au scurs rânduri peste rânduri și se vor mai scurge. 

 Este vremea depășirii acestui stadiu și trezirea toleranței și a conștiințelor, mai ales la cei care au în orașul în care trăiesc o astfel de bogăție la care alte comunități jinduiesc.

...un pas spre nou tot s-a facut.

Este vorba de noul site al bibliotecii.

http://www.rumänische-bibliothek.de/

 

Dr. Nicolae Stroescu-Stănișoară venit special de la München și care a participat activ în cadrul Sesiunii științifice din cadrul manifestărilor Zilelor Bibliotecii Române Freiburg, a avut amabilitatea de a-mi oferi un interviu în exclusivitate pentru radacția Zig Zag de România/ Freies Radio für Stuttgart.

(înregistrarea urmează a fi postată pe www.onlinereflect.eu)

Daiana Matieș

 

Comentariile cititorilor
Aici puteţi adăuga comentariile Dvs.:     * câmpuri obligatorii
* Numele, Prenumele :   
Email : 
* Oraşul, Ţara :   
* Comentariul Dvs. : 
  

     Administrator | Webmaster | Contact | Impressum | Login      Copyright © LARG 2003 - 2017